joi, 16 mai 2013

"- Tatii! Sfântul Anton te luminează !" Varsta: 2,5 ani si 2500 ani de meditatie

Primind constat de la Alexandra fetita mea de 2 ani și jumătate tot felul de replici naive, inteligente sau uneori curioase am decis ca sa le mai notez.
Totuși astăzi seara povestind în pat înainte de culcare s-a întâmplat un moment electrizant.
Asa am fost crescut și eu și asa voi încerca sa îmi cresc și eu copii: Aproape de Dumnezeu.
Cred ca am avut un avantaj enorm în viata fata de cei care au crescut într un mediu mai indiferent  Cred ca coloana vertebrala a unui copil/tânăr în formare e mai sănătoasa cu o valoare autentica în plus. Cred ca credința e un sprijin atât în argumentele părinților cât și în alegerile făcute de copii, în sensul bunătății și onestității fata de cei din jur.
Pentru ca Alexandra nu vroia sa doarmă cu lumina stinsa am încercat sa o momesc cu un rozar fosforescent , pe care l-a primit de la bunica ei, mama mea. Din păcate nu l-am găsit  Drept urmare aveam o problema. Dar am văzut în camera ei statueta cu Sfântul Anton de Padova cu pruncul Isus în brate și deși părea un plastic obișnuit  mi-am dat seama ca și acel plastic era tot unul fosforescent. Așadar l-am ținut o vreme la becul din camera sa se 'încarce'. Stingem lumina povestim ce povestim despre statuie, ii explic cine e copilașul din brate și după o vreme vine și surpriza :). Alexandra ia statuia în mana o apropie de fata mea și îmi spune:

"- Tatii! Sfântul Anton te luminează!"

Intradevar statuia și gestul ei m-a luminat și la propriu și la figurat. Cred ca minunile sunt în jurul nostru și uneori nu le mai vedem. Iar persoanele inocente le redescoperă și ni le împărtășesc.
Dar dacă nu avem credință mai aveam o emoție azi?


Sa fiți iubiți!